Ingerul pazitor

Îngerul păzitor este trimis de Dumnezeu să aibă grijă de noi şi este unic pentru fiecare
persoană. În Psalmul 91, este scris: “Îmi voi trimite îngerii în jurul vostru să vă
protejeze în tot ce faceţi”. Ei ne veghează plini de dragoste de la naştere şi până la
părăsirea corpului fizic prin aşa zisa moarte, când ne conduc înapoi în cer.
Este cu adevărat un miracol faptul că avem cu toţii lângă noi acel reprezentant al
Divinului care să ne însoţească toată viaţa, şi în momentele noastre bune şi în cele
dificile. Sarcina acestei făpturi angelice este specială, pentru că ea acţionează numai
din iubire. Responsabilitatea sa este de a păstra mereu sufletul omului unit cu
Dumnezeu. Până la o anumită limită, nu contează cât de mult se va scufunda omul în
întuneric, nu contează cât de închisă poate să-i devină inima, îngerul este întotdeauna
acolo, aşteptând cu încredere momentul când omul va începe să caute o apropiere
mai mare de Dumnezeu.
Rolul unui înger păzitor începe în realitate mai înainte de naştere. Până pe la vârsta de
7 ani, copiii sunt de regulă mult mai conştienţi de prezenţa îngerilor. Apoi apare ca un
văl care se lasă peste memorie şi uităm. Cu toate acestea, îngerii sunt mereu prezenţi.
Cu cât creştem şi ne maturizăm, observăm că avem o relaţie diferită cu îngerul nostru
păzitor. Este ceva mai electivă. Simţim nevoia să întrebăm, simţim nevoia să intrăm în
contact cu îngerul nostru pazitor.
Îngerul păzitor ne veghează si ne protejează pentru a ne împlini destinul.
Destinul este un fel de schiţă, o creionare, pe care o intuim, dar el este în strânsă
legătură cu liberul nostru arbitru.
Schiţa generală este menţinută şi protejată de îngerul păzitor şi el ne conduce pas cu
pas pentru împlinirea acestui destin. Cu cât ne vom deschide mai mult faţă de
influenţele îngerului nostru păzitor, cu atât mai mult ne vom împlini destinul şi cu atât
mai mult vom fi în armonie cu universul. Iată o imagine metaforică care descrie
sugestiv raportarea la îngerul păzitor şi responsabilitatea lui în ce priveşte destinul
uman. Este imaginea unui înger care ţine un braţe un coş. În acest coş sunt diferitele
oportunităţi şi potenţialităţi pe care le avem în viaţa noastră, diferitele obligaţii sau
experienţe prin care ne-am asumat să trecem, în acord cu voinţa lui Dumnezeu, mai
înainte să ne naştem. Aceste evenimente sunt doar schiţate; în rest, este suficient
spaţiu pentru transformările pe care le vom face în acord cu liberul nostru arbitru.
Nu contează cât de dificilă este o situaţie prin care treci, ea poate fi parcursă mai uşor
dacă te gândeşti la înger ca la un prieten căruia îi ceri ajutorul. Când te hotărăşti să
devii prieten cu o anumită fiinţă, cauţi să vezi tot ce l-ar putea face fericit; ai vrea să
ştii ce muzică îi place, ce artă îl interesează etc. La fel este şi cu îngerii. Dacă vrei să
începi să-ţi cunoşti îngerul păzitor, te vei focaliza pe acele arii de interes ale sale. Şi
care sunt ariile de interes ale unui înger păzitor? Dezvoltarea integrităţii morale.
Trezirea sufletului.Evoluţia spirituală. Transformarea naturii interioare a omenirii.
Metaforic vorbind, când intri în contact cu îngerul păzitor în timpul momentelor dificile,
drumul va fi tot acolo. Poate că vor fi pietre pe drum, dar ţie ţi se dau nişte papuci
speciali, astfel încât să nu mai simţi pietrele. Vei avea aceleaşi experienţe, dar nu le vei
resimţi la fel. Îngerii sunt capabili să ne ajute sub toate formele; ei creează miracole;
pot interfera cu legile fizice ale universului; există relatări despre maşini care puteau
trece una prin cealaltă. Un singur lucru nu-l pot face: nu pot să interfereze cu liberul
nostru arbitru.
Există modalităţi specifice prin care oamenii pot lua contact cu îngerul păzitor?
Răspunsul este foarte simplu. Nu trebuie să vă conectaţi, sunteţi deja conectaţi cu
îngerul vostru în fiecare moment, în fiecare secundă din viaţa voastră. Problema este
să devenim noi conştienţi de această realitate. A-i vedea pe îngeri nu depinde numai
de noi. Depinde de ei dacă vor să ni se reveleze. Pentru început, tot ce avem de făcut
este să recunoaştem miracolele din viaţa noastră şi să spunem: “Mulţumesc”. Cu cât
spunem mai des mulţumesc, cu atât miracolele vor curge în vieţile noastre şi cu atât
vom fi mai deschişi.
Fii recunoscător pentru ceea ce este bun, plăcut, care ne ajută, pentru toate
binecuvântările din viaţă, dar şi pentru situaţiile dificile – aşa cum ai spune mulţumesc
pentru un cadou. Să fim recunoscători pentru toate încercările spirituale, pentru că
astfel putem dobândi noi calităţi ale sufletului pe care nu le-am fi obţinut în alt mod.
Când atingem această atitudine a sufletului, se petrece un lucru minunat. Îngerul păzitor
cel plin de iubire devine plin de compasiune şi se manifestă. Fiinţele din planurile
celeste vor fi încântate şi foarte mişcate de această atitudine de recunoştinţă pentru
toate dificultăţile pe care urmărim să le depăşim.
A doua calitate foarte importantă este empatia. Aceasta înseamnă de fapt să
împărtăşeşti trăirile altei fiinţe. Adică te conectezi cu viaţa cuiva, a unei fiinţe iubite,
a unui prieten şi simţi pasiunea vieţii lui. Care e misterul acelui suflet? Când vei începe
să te minunezi de acest mister, îngerul tău păzitor va intra în contact cu îngerul lui
păzitor. Şi în scurtă vreme cei doi îngeri păzitori vor conlucra între ei şi cu tine.
Apoi va trebui să dobândim credinţa că în orice situaţie, oricât de dificilă sau de
neînţeles pentru noi, există o prezenţă divină; există o influenţă călăuzitoare. Nu
contează cât de dificil este, întotdeauna există o cale prin acest set de circumstanţe.
O altă calitate este dorinţa de a ajuta, de a servi. Mulţi dintre noi nu ştiu nimic despre
a servi. Nu poţi servi cu adevărat fără o noţiune foarte foarte importantă: sacrificiul.
Sacrificiul înseamnă de fapt “a folosi partea ta sacră” - adică ceva ce vine dintr-un loc
sacru dinlăuntrul fiinţei tale. Dacă serveşti, trebuie să dai ce e mai bun în tine.
Nu poţi lucra cu îngerii fără ca iubirea din care ei sunt creaţi să nu inunde sufletul tău.
Un mod minunat de a ne contacta îngerul păzitor este să-l invocăm dimineaţa la trezire,
sau seara înainte de culcare, rostind rugăciunea Înger, îngeraşul meu. Dacă vom
proceda astfel, vom începe să simţim atingerea aripii îngerului, vom începe să simţim
iubirea pe care o au cerurile pentru noi oamenii.”